Schimb prefixul si m-apuca dorul de natura...maturitate

AS Am descoperit postul asta din intamplare azi printre scrierile mele nepublicate, la peste o luna de de la implinirea celor 40 de primaveri si am decis sa-l arunc in eter caci abia acum pot aprinde lumanarea dorintelor maturitatii.

Ei, dragii mei, iata ca ma apropii cu pasi repezi de schimbarea celor treizecisi...de ani in patruzeci de bucati mari si late! Da, da stiu ca 40 vine cu maturitate si impliniri, cu schimbarea sistemului de valori, ca nu tot ce zboara se mananca, dar...vine si cu "ghiocei" la tample, cu fata care incepe sa se lase, cu pielea care incepe sa se faca glasspapier de atata maturizare si, cam orice i-ai face, ntz..nu se mai face ca-nainte. Vorba lui "Nea Marin" se ia doar cu foarfeca, ma rog, bisturiul cu taieri fine pe unde nu se baga de seama! Ash.. cine eu, niciodata, da' parca mi-as ridica putin colturile gurii sau ridurile de expresie, da' vezi ca mai am si unul in mijlocul fruntii (de prea multa concentrare ca doar nu-s robot) si parc-as vrea sa dispara.
Da, stiu ce-am sa fac, am sa-i fac o scrisoare Mosului si-am s-o trimit odata cu cea scrisa de Anastasia (delphina) ca poate mi-aduce ceva prospetime la trupusoru-mi de gazela.
Pan-atunci, EVRIKA, mi-am revazut si eu culoarea naturala a parului meu, greu incercat in ultimii douazeci de ani, precum D'Artagnan in romanele lui Dumas, si constat ca este cea care mi se potriveste cel mai bine si, cel mai important, ma spal pe cap cu orice, oricand si nu mai am nevoie de sampon pentru par uscat sau vopsit sau deteriorat, de balsamuri si masti, leave in sau washable, chimicale permanente, chimicale in timpul, dupa si in vecii vecilor, caci parul meu saracul era tot timpul uscat, ars, suferea, iar eu, orbita plateam o avere ca sa ma distrug de fapt.
Doamne, cum am ajuns asa?!

Dar, better later than never, acum la tineretea de la 40 de floricele perene anuale, cu parul usor albit, dupa un chin de aproximativ 1 an m-am linistit (caci nu va puteti inchipui cum aratam cu parul jumatate maroniu-blonziu ars si lanos si jumatate saten inchis natural si matasos). Parca am scapat de o povara de pe suflet atunci cand am scapat de ultimele varfuri vopsite si am ramas cu o claie de par frumos si care se spala minunat cu sapun natural si se clateste cu apa si-un pic de otet sau cateodata cu nimic, se freaca cu prosopul si se piaptana impecabil.
Realizari cu carul si-i multumesc tot timpul lui Doamne, Doamne pentru asta, parca ma si jeneaza faptul ca parca n-am facut mare lucru sa le merit, dar credinta mea imi sopteste ca Stie acel cineva acolo sus de ce ma iubeste, asa ca ma straduiesc sa fac mai mult, sa fiu mai buna, sa-mi analizez defctele si sa-mi cer scuze lucrand la diminuarea lor etc, nimic deosebit, asa ca noi toti.
Imi doresc sa fiu iubita sus in cer de CINEVA-ul cel mai important pentru ca sa ma pot bucura de viata frumoasa si plina aici jos, pe pamant alaturi de familia mea minunata si de oamenii buni si calzi de langa mine!!!!
Gata, am suflat in lumanare.....

TOYOTA BUCURESTI NORD - DREPTUL LA REPLICA!

sursa foto

Nu exista secrete! Cine isi inchipuie ca mai exista secrete in zilele noastre se insala amarnic! Asa au facut angajatii de la Toyota Nord Bucuresti care (vezi articolele anterioare 1 si 2) mi-au cauzat atatea neplaceri in primul rand din proasta crestere as zice eu. Incercarile mele de a ajunge la manager pe caile oferite de firma au esuat caci s-au lovit de zidul impenetrabil al filtrelor pe care managerii gresit le-au creat. Dar, aceste filtre umane doar fiindca respira nu si pentru ca ar simti vreo emotie, au neglijat puterea retelelor de socializare, a blogurilor si deci, a penetrarii informatiilor pe internet.

Managerul LIVIU IVANCEA m-a sunat deunazi, marturisindu-mi sincer ca a aflat de cele intamplate mie de pe postarea mea si nu, asa cum ar fi trebuit pe caile oficiale. Am discutat vreo 40 minute despre cele intamplate, si-a cerut scuze si a promis ca va lua masuri pentru ca pe viitor sa nu se mai intample si altora asemenea situatii. A recunoscut ca este gresit modul in care angajatii lui s-au comportat inca de la programarea operatiunii de service, continuand cu evenimentele din timpul exagerat petrecut in sala de asteptare si culminand cu faptul ca nu mi s-a oferit posibilitatea sa iau legatura cu el atunci cand am solicitat acest lucru. A recunoscut ca este si greseala lui, nu numai a actorilor direct implicati si ca trebuie sa-l cred ca va remedia problemele aparute in cazul meu, macar din perspectiva faptului ca informatia negativa transmisa de mine este foarte daunatoare pentru imaginea lor, daca nu din considerente umane.
Asa am sa fac, am sa-l cred, iar timpul ne va arata daca am avut dreptate!

AS VREA SA MENTIONEZ CLAR CA NU AM PRIMIT NICIO FAVOARE DE LA TOYOTA SI NICI NU VOI ACCEPTA VREODATA DE LA NIMENI VREUN AVANTAJ IN SCHIMBUL TACERII MELE, RETRACTARII UNOR AFIRMATII SAU UNOR POSTURI FAVORABILE!!!

IN MEMORIAM: STEFAN RIZA - Atunci cand ti se duc radacinile te agati de lastari!

Stefan cel bun si cel frumos, acesta a fost tatal meu drag si bunicul cel vesel si jucaus al fetitelor mele! Dupa o copilarie chinuita urmand scenariul povestii Cenusareasa, caci asa a dorit “Regizorul” nostru cel de toate zilele, poate pentru ca el sa-si poata face temele in existenta aceasta, a urmat intalnirea cu cea care urma sa fie Ingerul sau pazitorul sau pamantean, adica mama si viata sa a devenit mai buna, mai frumoasa, mai implinita. Un suflet generos si cald, sensibil si milos, tatal meu si-a orientat tot rezervorul de dragoste catre mine, amintindu-si copilaria sa grea, vrand sa compenseze lipsa marcanta a mamei sale.
Invelisul de foc care-i acoperea si proteja sufletul mare si sensibil si atractia careia nu i se putea opune fata de prieteni inferiori ca spirit au fost tarele sale in viata asta, lucruri pe care mi-a marturisit ca le-a inteles in toata aceasta perioada grea.
“Eu nu voi ajunge bosorog, ma duc repede fara sa impovarez pe nimeni!” imi spunea de multe ori tata pana cand a ajuns bunic. Atunci lucrurile s-au schimbat iar mandrul, puternicul si vesnic tanarul tata a realizat ca isi doreste sa vada prima nepoata crescand, apoi pe cea de-a doua, pe care nu credea ca o va putea iubi ca pe prima si ajunsese sa o adore de-a dreptul. N-a reusit decat sa fie martorul primilor anisori ai nepotelelor minunate, care poarta un sfert din ADN-ul sau, avandu-l astfel mereu cu ele.

Dragul meu tata nu a fost niciodata mai bun, mai bland, mai linistit decat in cele aproximativ 8 luni de boala, ascultand si acceptand fara niciun protest tot ceea ce doctorii sau noi i-am spus sau dat sau recomandat. Incerca sa ne deranjeze cat mai putin, suferea sa ne vada ca ne chinuim incercand sa-l ajutam, daruindu-ne astfel sansa si  linistea unei constiinte curate, nu am cheltuit prea mult, nu ne-a creat niciun disconfort major, trecand in nefiinta parca exact atunci cand fiecare zi care ar mai fi trecut ar fi devenit un efort prea mare pentru el, dependent fiind de un concentrator de oxigen, dar si pentru noi, familia care dorea sa-l mai aiba langa ea in orice conditii inca putin, putin, oricat…
Acum nu mai este, desi in urma cu cateva zile vorbeam la telefon, l-am ingropat intr-o groapa meschina si asta a fost tot! Cu timpul poate vom incepe sa uitam, sa-l pomenim tot mai rar, sa ne urmam cursul vietii firesti incarcat de probleme lumesti, omitand faptul ca si noi vom ajunge acolo. Ma simt vinovata pentru linistea ce o simt acum, pentru ca fetitele mele imi smulg cate-un zambet, pentru ca mintea mi-o ia inainte si-si face planuri si visez, iar pe tatal meu nu-l includ in ele si plang, si-mi pare rau, si mi-e ingrozitor de dor de el!
Da, acesta ar trebui sa fie cursul vietii, sa te desparti de parinti, de radacinile tale numai atunci cand ai lastari vigurosi de care sa te-agati, caci altfel ramai suspendat in eter. Si fiindca am reusit sa-i transmitem in toata aceasta perioada grea cat de tare il iubim si ce “treaba” buna a facut in aceasta existenta, fiindca am incercat din rasputeri sa-l ajutam in toata aceasta suferinta, pentru ca s-a stins linistit si discret ca un inger am inteles ca Divinitatea l-a iertat si l-a trecut la nivelul urmator.

Mezinei mele i-am daruit numele lui, astfel ca strigand-o il voi pomeni pe tata, iar pentru mine asta va fi in veci!
 Odihneste-te in pace tatal meu drag!